IN MEMORIAM PAUL EVERAC
Uniunea Scriitorilor din România și Asociație Scriitorilor București anunță cu deosebită tristețe încetarea din viață a dramaturgului Paul Everac.
Paul Everac, pe adevăratul său nume Petre Constantinescu, s-a născut în București la 23 august 1924. A absolvit Facultatea de Drept din București. A fost succesiv șef de secție la Agenția CEC din Hălmagiu, muzeograf la Buzău și Sighișoara, cantaragiu la Satu Mare, juriconsult la Întreprindere Forestieră din Mălini, șef de protocol la Marea Adunare Națională, director general al Televiziunii Române, director al Institulului Român de Cultură și Cercetare Umanistă ”Nicolae Iorga” de la Veneția, președinte și fondator al Fundației ”Steaua Carpatină”.
Paul Everac a fost un dramaturg extrem de prolific, fiind autorul a peste 120 de piese, a scris de asemeni poezie și eseuri. A colaborat la numeroase reviste: Viața Românească, Contemporanul, Luceafărul, Tribuna, Ramuri, Scânteia, Adevărul literar și artistic, Curierul național. În 1948 a scris prima sa opera literară, poemul dramatic Robinson, o căutare patetică a lui Dumnezeu. Cea dintîi piesă tipărită, Logodnă, apărută în 1962. A debutat pe scenă cu piesa Poarta, în 1959, jucată la Iași, apoi la Ploiești, Pitești, Sibiu. Printre cel mai cunoscute și mai reprezentate scenic piesa ale sale, unele cunoscînd sute de reprezentații, sînt: Ștafeta nevăzută (1964), Cititorul de contor (1973) Viața e ca un vagon? (1973), A cincea lebădă (1978) Un pahar cu sifon (1979) Cartea lui Ioviță (1983).
Pentru activitatea sa literară, Paul Everac a primit numeroase premii, decernate de Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor, Asociația Scriitorilor București, Academia Română. În 1986 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate. A fost un neobosit militant pentru reprezentarea dramaturgiei române contemporane și a inițiat mai multe spectacole-lectură cu piese noi. A fost, în anii 1980, secretarul Secției de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București.
Prin dispariția lui Paul Everac, dramaturgia românească suferă o dureroasă pierdere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu