vineri, 20 martie 2015

Aniversare! Mihai Ispirescu - 75. La Mulți Ani!

La 20 martie 2015 dramaturgul Mihai Ispirescu își poate număra cu bucurie cei 75 de ani dintre care vreo 50 i-a dedicat artei textului teatral. 

Născut la București dar revendicîndu-se de la Ploieștiul copilăriei, Mihai Ispirescu cunoaște profund teatrul ca operă scrisă și joc scenic, fiind nu numai autor dramatic, ci și un personaj fermecător și inconfundabil.

Azi, cînd timpul îi aduce „Trăsura la scară”, încărcată cu 75 de trandafiri, îi urăm distinsului coleg să aibă o viață și o operă nepieritoare, ca și pînă acum.

La Centenar, birjar!

joi, 19 martie 2015

Mesaj umanitar. Vă rugăm veniți în ajutor

http://horiagarbea.blogspot.ro/2015/03/mesaj-umanitar-rugam-colegii-filialei.html

duminică, 15 martie 2015

O amintire despre Eusebiu Ștefănuescu

Am primit de la poetul Ion Lazu o amintre despre regretaul Eusebiu Ștefănescu.


Şi ...Şi a venit rândul lui Eusebiu Ştefănescu. Un admirat de mi mine interpret al poeziei româneşti. Să fim bine înţeleşi: actoria este ceva, iar recitarea poeziei se situează în alt plplan estetic. A crede că un actor talentat este şi un bun rerecitator înseamnă a nesocoti specificul poeziei. 

Eusebiu Ștefănescu începe prin a ne spune un fel de basm: în trecute vremuri, cu ierni generoase, de un 15 ianuarie se afla în faţa Ateneului. Apare ca o fantomă albă, din nininsoarea potopitoare însuşi poetul Nichita Stănescu. Îi explică actorului: Tocmai mi-am schimbat nesuferitul de ghips de la picior cu altul mai suplu, mai cochet, anume ca să pot veni până aici, să-i depun o floare, o lumânare şi o rugăciune Poetului. Şi pleacă împreună, actorul conducându-l pe Nichita cel cu piciorul în ghips înapoi spre casă, la două colțuri de stradă, colea, în Piaţa Amzei. 

Îl opreşte Nichita şi îi şopteşte: Iată acolo, în acel pridvor al fostei case a lui Ion Slavici a scris conu Mişu poema Kamadeva. Aici a chiar scris-o. Dar spune-mi: Ţii cu mine un Kamadeva? Actorul, intimidat, dar îmbărbătându-se în sine, răspunde: Ţin! Şi începe Nichita: De durerile iubirii / Voind sufletul să-mi vindec.., la la care vine replica actorului: L-am chemat în gând pe Kama / Kamadeva, zeul indic... Şi tot aşa, poezia de la unun capăt la altul, câte două versuri ale fiecărei strofe, după schema: Zice Nichita: Eu:... Nichita:... Eu:... La sfârşit, cei doi recitatori de suflet s-au îmbrăţişat, ne povesteşte Eusebiu Ştefănescu. Continuând astfel: Şi eram alb pe dinafară dar şi pe dinăuntru: alb pe dinafară de ninsoarea fără contenire, mirifică, iar pe dinăuntru alb de de emoţie – căci nu mă pregătisem dinainte. Deşi, cum se se înţelege, duseseră recitarea la bun sfârşit... Se vede tototuşi că nu fără tâlc ne-a fost povestită întâmplarea, se vădeşte că ea l-a pătruns pe actor. 

Iar în continuare ne ţine un fel de dizertaţie, recitând alternativ din Eminescu, sărbătoritul zilei, şi din Nichita – cu înţelesul că a-l iubi pe Eminescu înseamnă a iubi marea poezie de limbă română, indiferent de numele autorului. 

Puteți citi mai multe pe blogul poetului: ilazu.blogspot.com


In Memoriam Eusebiu Ștefănescu (1944-2015)



Filiala București - Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe dispariția marelui actor, poet el însuși și recitator excepțional de poezie Eusebiu Ștefănescu

Artistul s-a născut în anul 1944 la Ploiești. A jucat la teatrele din Ploiești și București (Mic și Național) și în numeroase filme. A fost decan al Facultății de Actorie de la Universitatea Hyperion, profesor cu vocație, dedicat cultivării talentelor. A fost prieten al scriitorilor, a recitat din zeci de poeți și a publicat la rîndul său mai multe volume de versuri. Spectacolele sale de poezie vor rămîne mereu în amintitrea iubitorilor liricii românești. Blîndețea și lumina pe care le emana erau incomparabile. Prin dispariția lui Eusebiu Ștefănescu arta scenică și lumea literară suferă o ireparabilă pierdere. Dumnezeu să-l odihnească!

sâmbătă, 7 martie 2015

In Memoriam Radu Dumitru (1939-2015)



Filiala București Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață a dramaturgului Radu Dumitru

Născut la București, în anul 1939, Radu Dumitru s-a afirmat relativ timpuriu în dramaturgie, dobîndind o mare notorietate cu piesa lui de debut: A opta zi, dis-de- dimineață (1969), montată și jucată stagiuni de-a rîndul al Teatrul Nottara, subiect a numeroase turnee internaționale. 

După succesul piesei cu care s-a impus atenției, dramaturgul s-a retras treptat din literatura dramatică, afectată de cenzură, pentru a reveni după 1989 cu alte piese, care însă nu au mai avut șansa unor montări, precum Bătături, bătături de fiecare zi și Portocala Verde, texte care constituie încercări inovatoare în dramaturgie. Radu Dumitru a făcut parte dintr-un grup de dramaturgi de mare talent (Iosif Naghiu, Dumitru Solomon, Tudor Popescu, Romulus Guga și alții) care au beneficiat de micul dezgheț al comunismului de la sfîrșitul anilor 1960 și au fost victimele marelui îngheț care a urmat. 

Alegînd el însuși o existență discretă, Radu Dumitru va rămîne în memoria colegilor ca un om plin de bunătate și farmec personal. Prin dispariția sa, dramaturgia românească suferă o grea pierdere. 

miercuri, 4 martie 2015

La Mulţi Ani, Lucia Verona!

Astăzi colega noastră, autoarea dramatică, prozatoarea şi traducătoarea

LUCIA VERONA

îşi aniversează ziua de naştere.

Îi urăm La Mulţi Ani cu multe volume noi, premiere şi succese!