Cărţi noi de teatru! Mircea M. Ionescu - Filozofia băşcăliei, Editura Play

Multe îmi plac la Mircea M. Ionescu începînd, fireşte, cu teatrul său. Atitudinea sa elegantă, bărbătească, dominată de fair-play în condiţiile în care, în sport şi în viaţa literară, noţiunea e pe cale de dispariţie, impune admiraţie. Am scris de multe ori despre Mircea M. Ionescu, subiectiv poate, influenţat de prietenia pe care o inspiră şi o atrage magnetic. M-am bucurat de aceea că doi prefaţatori de priceperea în teatru a lui Gelu Negrea şi Ion Parhon mi-au confirmat cu argumente, în primele pagini ale volumului de faţă, că piesele lui Mircea M. Ionescu trebuie admirate. În mod special cele două care compun cartea şi anume Filozofia băşcăliei (la titlul căreia nu ader însă) şi Născuţi să emigrăm. Sînt printre cele mai bune ale lui Mircea M. Ionescu. Dacă în ele întîlnim temele predilecte ale autorului: degradarea umanităţii sub presiunea “civilizaţiei” contemporane şi condiţia emigrantului (o obsesie firească a unui emigrant care a simţit pe viu toate durerile acestei condiţii), modul lor de expunere este superior altor texte. În plus, acete texte sînt mai “scenice” decît altele în care se mai întîmpla să primeze expunerea ideilor şi nu realizarea lor teatrală. După 13 cărţi, un autor poate să intre în rutină. Spre lauda lui, Mircea M. Ionescu tocmai se scutură viguros de ea izbutind, pe motivele predilecte ale teatrului său, să producă surprize şi performanţe.