In Memoriam Aurel Storin

Uniunea Scriitorilor din România și Filiala București Dramaturgie anunță cu profundă durere încetarea din viață, a distinsului comediograf și istoric al teatrului Aurel Storin. S-a născut la 12  ianuarie 1937.  A fost vreme de aproape 50 de ani secretar literar al teatrului de revistă, fiind autorul unei teze de doctorat cu această temă: Teatrul romanesc de revista. Di­mensiunea literara (2008). Aurel Storin a scris numeroase comedii de succes (Bimbirică, Salutări de la Vasile, Doctore, sînt al dumneavoastră, Mi-am cumpărat un bătrîn și multe altele)  volume memorialistice și biografii ale unor compozitori și oameni de teatru români (De ce a murit Constantin Tănase?, Farmecul discret al teatrului de revistă, Teatrul de revistă de la Cărăbuș la Savoy sau Stela și Arșinel, o pereche fără pereche – ultimul său volum) ,  dar și texte pentru spectacole de revistă. A scris texte de muzică ușoară, peste 400, pentru compozitori reputați, unele dintre melodiile compuse pe textele lui avînd o uriașă popularitate, așa cum este cunoscutul șlagăr Lalele al lui Temistocle Popa. Aurel Storin a fost și autorul unor volume de versuri precum Morminte călătoare

Prin dispariția lui Aurel Storin, teatrul românesc suferă o dureroasă și ireparabilă pierdere. 

In Memoriam Corneliu Leu (1932-2015)

Filiala București - Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu durere dispariția scriitorului Corneliu Leu, prozator, ziarist și realizator de programe radio și TV.

În cadrul prolificei sale activități de scriitor și gazetar, Corneliu  Leu a realizat și scenarii de film artistic (Asediul, Fata bună din cer, Casa dintre cîmpuri, toate în anii 1970) și ale unor filme și emisiuni TV. Prin dispariția sa, scrisul dramatic pierde un condeier talentat și devotat artei dialogului. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Clubul Dramaturgilor. A șaptea premieră a stagiunii. ICR, 21 aprilie ora 18

Dramaturgi nominalizați la Premiul Galei Star Bacău 2015

Începând cu anul trecut, Festivalului Internaţional al Recitalurilor Dramatice „Gala STAR”, de la Bacău a lansat un concurs de dramaturgie-monodramă, adresat tuturor autorilor de texte dramatice, al cărui premiu constă în montarea textului pe scena Teatrului Municipal „Bacovia”, laureatul devenind membru al Juriului Concursului de Dramaturgie – Monodramă, la ediţia a III-a, din 2016.

La cea de-a II-a ediţie a Concursului de Dramaturgie – Monodramă, nouă secţiune a anul acesta s-au înscris 23 de concurenţi, cu texte originale şi dramatizări.

Dintre cele 16 titluri intrate în discuţia finală, juriul format din criticul de teatru Monica Andronescu, dramaturgul Mircea M. Ionescu şi criticul de teatru Doru Mareş, secretar literar al Teatrului Municipal „Bacovia”, a nominalizat la premiu textele: „Pe jumătate cântec”, de Crista Bilciu, „Ştiu că nu asta vrei să auzi”, de Carmen Dominte, şi „Mireasa pierdută. Mireasa regăsită”, de Ion Bogdan Martin.

Au mai primit un punctaj important piesele „Vicenţiu Întâiul”, de Laurenţiu Budău, „Să ne jucăm serios”, de Tincuţa Horonceanu Bernevic, „Clovnul Împărat”, de Cristina Cosma, „Un om, un scaun, o poveste…”, de Ion Bogdan Martin, şi „Aniversarea”, de Olga Delia Mateescu, precum şi dramatizările realizate de Edith Negulici.

Premiul va fi acordat câştigătorului în cadrul Galei STAR 2015.

Aniversare! Mihai Ispirescu - 75. La Mulți Ani!

La 20 martie 2015 dramaturgul Mihai Ispirescu își poate număra cu bucurie cei 75 de ani dintre care vreo 50 i-a dedicat artei textului teatral. 

Născut la București dar revendicîndu-se de la Ploieștiul copilăriei, Mihai Ispirescu cunoaște profund teatrul ca operă scrisă și joc scenic, fiind nu numai autor dramatic, ci și un personaj fermecător și inconfundabil.

Azi, cînd timpul îi aduce „Trăsura la scară”, încărcată cu 75 de trandafiri, îi urăm distinsului coleg să aibă o viață și o operă nepieritoare, ca și pînă acum.

La Centenar, birjar!

Mesaj umanitar. Vă rugăm veniți în ajutor

http://horiagarbea.blogspot.ro/2015/03/mesaj-umanitar-rugam-colegii-filialei.html

O amintire despre Eusebiu Ștefănuescu

Am primit de la poetul Ion Lazu o amintre despre regretaul Eusebiu Ștefănescu.

Şi ...Şi a venit rândul lui Eusebiu Ştefănescu. Un admirat de mi mine interpret al poeziei româneşti. Să fim bine înţeleşi: actoria este ceva, iar recitarea poeziei se situează în alt plplan estetic. A crede că un actor talentat este şi un bun rerecitator înseamnă a nesocoti specificul poeziei. 

Eusebiu Ștefănescu începe prin a ne spune un fel de basm: în trecute vremuri, cu ierni generoase, de un 15 ianuarie se afla în faţa Ateneului. Apare ca o fantomă albă, din nininsoarea potopitoare însuşi poetul Nichita Stănescu. Îi explică actorului: Tocmai mi-am schimbat nesuferitul de ghips de la picior cu altul mai suplu, mai cochet, anume ca să pot veni până aici, să-i depun o floare, o lumânare şi o rugăciune Poetului. Şi pleacă împreună, actorul conducându-l pe Nichita cel cu piciorul în ghips înapoi spre casă, la două colțuri de stradă, colea, în Piaţa Amzei. 

Îl opreşte Nichita şi îi şopteşte: Iată acolo, în acel pridvor al fostei case a lui Ion Slavici a scris conu Mişu poema Kamadeva. Aici a chiar scris-o. Dar spune-mi: Ţii cu mine un Kamadeva? Actorul, intimidat, dar îmbărbătându-se în sine, răspunde: Ţin! Şi începe Nichita: De durerile iubirii / Voind sufletul să-mi vindec.., la la care vine replica actorului: L-am chemat în gând pe Kama / Kamadeva, zeul indic... Şi tot aşa, poezia de la unun capăt la altul, câte două versuri ale fiecărei strofe, după schema: Zice Nichita: Eu:... Nichita:... Eu:... La sfârşit, cei doi recitatori de suflet s-au îmbrăţişat, ne povesteşte Eusebiu Ştefănescu. Continuând astfel: Şi eram alb pe dinafară dar şi pe dinăuntru: alb pe dinafară de ninsoarea fără contenire, mirifică, iar pe dinăuntru alb de de emoţie – căci nu mă pregătisem dinainte. Deşi, cum se se înţelege, duseseră recitarea la bun sfârşit... Se vede tototuşi că nu fără tâlc ne-a fost povestită întâmplarea, se vădeşte că ea l-a pătruns pe actor. 

Iar în continuare ne ţine un fel de dizertaţie, recitând alternativ din Eminescu, sărbătoritul zilei, şi din Nichita – cu înţelesul că a-l iubi pe Eminescu înseamnă a iubi marea poezie de limbă română, indiferent de numele autorului. 

Puteți citi mai multe pe blogul poetului: ilazu.blogspot.com